Stan Wawrinka a fost învins de Jiri Lehecka, numărul 21 mondial, cu 7-5, 7-6 (7-2), marți la Basel, dar nu a fost depășit din punct de vedere tehnic. Meciul a marcat ultima partidă de nivel ATP a elvețianului de 41 de ani, încheind o carieră remarcabilă.
Prin tehnică sau prin efort, Wawrinka a reușit mereu să entuziasmeze publicul. Această capacitate de a stârni emoțiile spectatorilor nu l-a părăsit nici în ultimul său meci important, disputat în fața suporterilor săi pasionați.
Fost lider mondial pe locul trei, Wawrinka a părăsit terenul fără a renunța la trăsăturile care i-au definit cariera. Lovitura sa stilată, cu o mână, pe linia lungă de backhand. Degetul ridicat spre tâmplă. Cererea de mai mult zgomot din tribune. Strigătul „Allez!” după un punct pe care probabil nu ar fi trebuit să-l câștige. Tentația de a-și sparge racheta de genunchi după o lovitură ratată pe care considera că trebuia să o bată.
Wawrinka, familia și echipa sa au plâns când au realizat că s-a încheiat o carieră profesionistă de 23 de ani, cu 985 de meciuri și trei titluri de Grand Slam.
„Tot ce mi-am dorit în carieră a fost să dau totul, să nu am regrete, să lupt mereu și să dau 100% în fiecare meci, din respect pentru mine, pentru adversar, pentru turneu, pentru fani, pentru toată lumea”, a declarat Wawrinka.
„Acesta a fost mereu cel mai important lucru timp de peste 20 de ani și singurul mod în care poți părăsi sportul fără regrete.”
În ultimii ani, actualul număr 151 mondial a acceptat să coboare în circuitul Challenger, dovadă a iubirii sale nețărmurite pentru joc, un sport care nu îi datora nimic.
Un campion în era Big Three
Wawrinka este iubit de milioane de fani pentru că este apropiat de oameni, un personaj obișnuit care a ajuns în vârful sportului împingându-se până la limită.
Mulți jucători talentați din generația sa s-au plâns de prezența lui Roger Federer, Rafael Nadal și Novak Djokovic, considerând că cei trei, cunoscuți drept „Big Three”, le blocau drumul spre titlurile de Grand Slam.
Wawrinka nu s-a lăsat intimidat. Cu lovituri explozive, rezistență remarcabilă și un spirit de nezdruncinat, a trecut peste cei trei superstaruri pe drumul spre cele trei titluri majore.
Până la ridicarea unuia dintre cele mai importante trofee ale sportului, la vârsta de 28 de ani, carierei sale i-a lipsit spectaculozitatea. La Australian Open din 2014, cap de serie numărul opt, l-a învins pe Djokovic în sferturi, apoi a câștigat finala împotriva lui Nadal, favorit numărul unu.
„Nu am crezut niciodată că voi câștiga un Grand Slam, pentru că pentru mine nu eram suficient de bun ca să-i bat pe ăștia”, a recunoscut Wawrinka, cu trofeul în mâini, la Melbourne.
În realitate, era mai mult decât suficient de bun, și a demonstrat-o din nou și din nou. La Roland Garros din 2015, l-a învins în sferturi pe compatriotul său Federer, iar în finală l-a zdrobit pe Djokovic printr-un joc de putere neobosită, o performanță care trebuie inclusă printre cele mai mari din epoca sa.
Ultimul său titlu de Grand Slam a venit la US Open din 2016. În turul trei, a salvat un meci-punct împotriva britanicului Dan Evans, apoi l-a învins din nou pe Djokovic în finală.
Wawrinka a fost singurul jucător, în afara lui Federer, Nadal, Djokovic și Andy Murray, care a câștigat mai multe titluri de simplu de Grand Slam între 2006 și 2022.
Nu este de mirare că Djokovic, cu 24 de titluri majore și considerat de mulți cel mai mare jucător din istorie, l-a numit pe Wawrinka „legendă”. Sârbul de 39 de ani, care s-a antrenat cu elvețianul la Basel, a spus: „Stan a avut o carieră incredibilă. Competitorul pe care l-a reprezentat pe teren, talentul, forța, puterea, precizia, le-a avut pe toate.”
Între excelență și consecvență
Wawrinka a fost suficient de bun pentru a câștiga turnee de Grand Slam, dar nu a fost la fel de constant ca rivalii săi de elită.
Adesea, grupul „Big Three” se extinde la „Big Four”, incluzându-l pe britanicul Andy Murray, de trei ori câștigător de Grand Slam, care a ajuns numărul unu mondial, a câștigat două medalii de aur olimpic la simplu și a ridicat trofeul ATP Finals.
Wawrinka recunoaște că era „foarte departe” de a crea un „Big Five”, iar rezultatele o confirmă.
Cu 267 de săptămâni în top 10, un titlu de Masters 1000 și alte 15 titluri de nivel ATP, Wawrinka rămâne mult în urma lui Federer, Nadal, Djokovic și Murray, dar realizările sale depășesc ceea ce își pot imagina majoritatea jucătorilor.
Titlurile de Grand Slam sunt cele care îl diferențiază de majoritatea contemporanilor săi. Împreună cu atitudinea sa lăudabilă, acestea explică de ce „Stan the Man” va fi amintit drept un mare campion, într-o generație de aur în care mulți alții au ratat.
După ce a devenit profesionist în 2002, Wawrinka a câștigat 590 de meciuri de nivel ATP și 16 turnee.
Reversul său cu o mână este citat frecvent drept una dintre cele mai impresionante lovituri din tenisul masculin.
Luni seara, Wawrinka a fost onorat cu o ceremonie de adio spectaculoasă la Basel, cu discursuri, muzică și spectacol.